Creanga rabdarii.
Avem o multime de frustrari cand ceva ce nu se intampla pe placul sau dorinta noastra - inclusiv propria noastra reactie pripita intr-o situatie dezagreabila. Suntem disperiati, in momentele cand ceva nu decurge conform propriilor asteptari. Ne sare tandara, cum s-ar zice in Ardeal. Ne enervam, de multe ori din instinct, inainte sa ajunga informatiile la creier si sa fie procesate sau gandite, doar din simplul motiv ca ne asteptam la altceva. Acest lucru este ilustrat de povestea spusa de marele profesor Mooji.
O data a trait un om care nu era legat de nimeni sau de nimic. El isi traia viata intr-o stare de multumire completa, nimic nu-l putea scoate din linistea lui sufleteasca. Chiar si cand a fost jefuit, nici macar nu a clipit din ochi.
"Dar ti-au furat catarul si banii", au strigat prietenii lui, dar el le-a răspuns foarte calm:
"Bine, lasati-i in pace, probabil au avut nevoie mai mare de ei, decat am eu".
Intr-o zi, in mod neasteptat se intoarce acasa, gasind pe cel mai bun prieten al sau in pat cu sotia sa, dar el a spus doar calm:
„Doamne George, nu te grabi, stai sa te distrezi, eu voi merge la plimbare.“
Intr-adevar nimic nu l-a putut enerva. Dupa un timp fiii lui s-au enervat, intorcandu-se impotriva lui:
"Tu nu esti tatal nostru, nu putem sa te mai numim tata!"
- Va inteleg pe deplin, spuse barbatul cu calm, daca voi vreti sa-l numiti pe celalalt barbat tata, asa ii voi spune si eu.
Cu timpul, toate rudele, prietenii si cunostintele lui s-au indepartat de el, asa ca a decis sa se retraga la o manastire, continuand sa traiasca viata pasnica. A primit sarcina de a aranja gradina Zen a manastirii, in fiecare zi petrecand timpul meditand sub un copac.
Ceilalti calugari ai manastirii au fost, de asemenea, influentati de noul lor coleg: era suficient sa stea aproape de el in timpul meditatiei, fiind inundati si ei de pacea spirituala si sufleteasca. Era atat de impacat si echilibrat, atat de indestructibil al armoniei sale interioare incat a devenit aproape invizibil.
A aflat si regele demonilor despre acest calugar, si era foarte suparat ca un om pamantean, se afla intr-o stare atat de luminata. El a chemat trei dintre cei mai credinciosi demoni ai lui, si le-a poruncit: "Ati auzit de acest calugar invizibil? Faceti ceva cu acest om pentru a-l scoate din echilibrul lui. Nu poate sa ajunga la Nirvana!
Cei trei demoni au protestat cu disperare:
"Dar am incercat totul! Vezi tu, am pus cel mai bun prieten impreuna cu sotia lui, i-am intors fii impotriva lui, dar totul in zadar! "
"Nu-mi pasa, faceti ceva. Un muritor nu poate sa ajunga la nemurire ", a spus regele demonilor furios.
Deci nu aveau ce sa faca, au fugit la manastire pentru a gasi punctul slab al calugarului. El a fost urmarit zile, saptamani la rand, dar toate incercarile lor s-au dovedit inutile. Un demon, de asemenea, era prea aproape de el si a inceput sa intre intr-o stare meditativa, cand tovarasii lui l-au scos imediat de acolo. Ei au continuat incercarile, dar fara folos.
Intr-o zi calugarul dupa ce a aranjat Gradina Zen, s-a asezat sub un imens pin, meditand, dar a venit un vant puternic, care a rupt o mica crenguta a copacului. In acel moment in care creanga a cazut in nisip, calugarul s-a enervat, a pierdut instant starea sa meditativa, si-a deschis ochii, a racnit, apoi s-a ridicat si a aruncat ramura peste gard in afara gradinii. Apoi s-a retras si si-a continuat meditatia.
Demonii s-au uitat unul la altul razand, frecandu-si palmele.
„Am gasit punctul slab al calugarului!“
Au sarit in gradina Zen, si au inceput sa cante si sa danseze, rupand si distrugand totul in jur. Calugarul era atat de coplesit de furie, urla si-i alunga pe demoni din gradina, parca scotea flacari prin nari. Ceilalti calugari au fost socati: nu intelegeau cum omul, care era privit ca un adevarat exemplu, un zeu al calmului si al echilibrului spiritual, putea sa se enerveze intr-un asemenea hal.
Dar raspunsul este unul foarte simplu: si el este doar un om, ca noi toti. Fiecare din noi incercam sa devenim perfecti, zei, dar toti avem o creanga. Iar cand se rupe creanga, ... .
Adesea uitam de vulnerabilitatea noastra - sau de limita celorlalti. Credem ca putem rezolva perfect orice situatie. Sau cel putin asa ne inchipuim noi si de multe ori asta asteptam si de la ceilalti oameni. Uitam ca, nu exista nici un om - indiferent cat de intelept, iluminat sau calm este - sa reuseasca sa devina perfect. Sau poate ca tocmai prin imperfectiunea noastra, suntem si noi perfecti.
Toti avem o creanga ... al tau care este?
Comentarii
Trimiteți un comentariu